În loc de noapte

eu și patru pereți
nu, nu sunt doar patru sunt mult mai mulți
la radio minte una în fiecare seară
eu sper la cântecul acela
despre ochi
ciocolată neagră și țânțari
ceai și durere de cap
tu numeri cercurile și crești niște rodii cu gândul la lacul acela
lumânarea arde singurătatea mea vreme de o clipă am urât-o
am înțeles apoi că nu vrea să-mi ia nimic mai mult din ceea ce sunt
sigur că tu știi
pereților încep să le crească inimi
inimi cu aripi
inimi care tremură în nisip
inimi care vibrează ca durerea mea de cap
ca șerpii de casă
semn bun
nu mai suport închid radioul
privesc cum inima pereților se desface
două ziduri care tremură
până la urmă lumânarea decide primul
primul sărut
umbre sau ziduri
străpunse de aripi
spuneai că va rămâne o pată neagră
dar ai uitat de rodii




© Luminița Amarie