Din rădăcini adânci, pământ cu jar și iz,Iubește-mă în Mai, cât poți tu să cuprinzi.
Adâncul meu ești tu,ești floarea mea de colț,
Iubește-mă în Mai și du-mă către bolți.
Vreau ramură să-ți fiu, să înflorești pe mine,
Prin muguri și târziu, miresme si suspine.
Te simt când ma înalți, te vreau când mă cobori,
Adorm când mă săruți, ești roua mea din nori.
Iubește-mă în Mai, în toată măreția,
Iubește-mă când tac, să-ți fiu împărăția.
Iubește-mă în Mai, așa cum mă dorești,
S-apună și-apoi răsară-n noi, toți mugurii dumnezeiești.
Iubește-mă în Mai, fii umbra mea , furia,
Iubește-mă în cer, căci eu îți sunt simbria.
Respiră-mă și-apoi îmbracă-te cu mine,
Într-o pădure de salcâmi și flori printre ruine.
Iubește-mă în Mai, nu mă lăsa pe mâini',
Iubește-mă în Mai și-mbată-te cu mierea de salcâmi.
Iubește-mă în noapte-n calde lumini de lună,
Când soarele ne-atinge și ține împreună.
Iubește-mă-n albastru, în mov și străveziu,
Iubește-mă acum și iar într-un târziu.
Iubește-mă în galben, cum te iubesc si eu,
Iubește-mă în alb,până la Dumnezeu.
© Luminița Amarie
Dacă doriți să aveți în biblioteca dvs. cărțile publicate de Luminita Amarie, click AICI
