Poate

Poate că tu m-ai vrut femeie,

Eu sunt lumină.
Poate că tu m-ai vrut frumoasă,
Eu sunt abisală.
Poate că tu m-ai vrut demult,
Eu m-am născut azi.
Poate că tu ai vrut să ne iubim,

Eu te-am trăit.
Poate că tu ai vrut să mă ai,
Eu te-am lăsat să zbori.
Poate că tu ai vrut legământ,
Eu te-am ajutat să renaști.
Poate că tu ai tăcut,
Eu te-am ascultat.
Poate că tu m-ai mințit,
Eu te-am învățat să crezi.
Poate că tu ai vrut fericirea,
Eu ți-am arătat drumul spre tine.
Poate că tu îmi vedeai trupul,
Eu ți-am închis ochii să-mi vezi sufletul.
Poate că tu vroiai să-ți aparțin,
Eu sunt din lut și fum.
Poate că tu m-ai vrut împodobită,
Eu am venit goală.
Poate că tu ai vrut să radiez,
Eu ți-am dezvăluit întunericul.
Poate că tu ai vrut să mă citești,
Eu nu sunt încă (de)scrisă.
Poate că tu m-ai imaginat pură,
Eu sunt mâlul unui lotus.
Poate că tu mi-ai scris,
Eu te-am sculptat în mine.
Poate că tu mi-ai vrut gândul,
Eu te-am strigat prin poeme.
Poate că tu mi-ai vrut glasul,
Eu am tăcut.
Poate că tu m-ai judecat,
Eu am crezut în tine.
Poate că tu vroiai să-ți spun că te iubesc,
Eu te-am simțit în vene.
Poate că tu ai vrea cuvinte,
Eu vorbesc cu sufletul. 

 

 

© Luminița Amarie