când se rupe de mine
când tălpile mele se lipsesc de țărâna moale și fierbinte
și trupul meu se dizolvă
în craterul fluturilor ratați
of, spune-mi vântule unde mă duci
să pot muri în pace
spune-mi cine mă va primi
cine mă va duce ca pe o cruce
de lumină
atât de vie
atât de trecută
atât de tristă și uitată
spune-mi vântule câte chipuri vor fi atinse
de gândurile mele
și spune-mi vântule
spune-mi că-i va fi bine
spune-mi că-și va găsi liniștea și locul
of, vântule du-mi sufletul pe piscul unui munte și acolo
uită-l
du-mi sufletul pe mare vântule
du-l pe mare și acolo îngroapă-l
și dacă n-ai să poți vântule
dacă nu se va găsi un loc
unde sufletul meu
să-și găsească tihna
vântule
lasă-l să zboare
în eter
dar te implor
cu mâinile pline de rugăciune
cu tălpile arse de pământ
cu inima fremătândă
vântule
să nu-mi dai sufletul oamenilor
să nu
să nu
să nu
lasă-l să zboare
rătăcit
trist
obosit
plin de tumult
dar nu-l dărui oamenilor
ajută-mă vântule să pot pleca în pace
ai grijă tu
vântule
ai grijă de sufletul meu!
© Luminița Amarie
