eu am știut că
pentru a fi unul
va trebui să ne umilim în fața acestor marionete
cu inimi schingiuite
care sunt oamenii
oamenii cu picioarele pe pământ
căci
perfecțiunea are mereu o definiție... (sigur că ironizez!)
am fost prizonierii propiilor dorințe
tu ai cules mereu roadele ochilor tăi
eu am pierdut mereu
în pofida cameleonismului de care nu mă dezmint
nefiind în captivitatea niciunui
complex de plastic
poate doar al modestiei simple
de când ai apărut
de atâta eternitate
am știut că te voi iubi și nimic nu mi se pare mai simplu decât
să fiu cel mai
frumos
puternic
luminos
bogat
de neînvins
om de pe pământ
și apoi sigur că dacă totul ar începe cu despărțirea ne-ar fi mai simplu
să pecetluim această soartă
dar te voi iubi
mă vei iubi
ne vom despărți
apoi
prin labirintul victoriilor noastre într-ale suferinței
ne vom reîntâlni
precum cei doi străini care au învățat cum
se întâmplă
iubirea.
© Luminița Amarie
