De ce acum?

Dragul meu

se apropie
ziua în care voi pleca
de unde nu știu nici dacă am ajuns vreodată

tu ești trist și singur
degeaba îmi ascunzi tristețile tale
degeaba pleci când nu ai vrea decât
să rămâi
degeaba minți când eu îți știu
tainele
ca și cum eu te-aș fi însuflețit
ca și cum crești undeva în adâncul
sufletului meu

este o zi atât de luminoasă
stau întinsă pe o umbră
sub teiul de la
intrarea în raiul acestui
loc
uitat de lume dar nu de Dumnezeu

ascult un aer vechi
din care grauri cu aripi
ca o adiere
ca o răsuflare
ca ultimul duh
ies și mi se așază pe umeri

(așteaptă cireșele de Mai)

Iată dragul meu că
eu plec
tu pleci
ambii rămânem
ca un liant
așa cum mi-ai spus atunci
în noaptea aceea
când eu eram speriată
de ceea ce simțeam

S-au întâmplat multe dar nu am obosit
noaptea ești lumina mea
emoțiile trepidează în pieptul meu când
știu că la aceeași
oră
secundă
respiri și tu din acest aer

Nu am învățat însă să urăsc
am încercat să știi
am încercat
dar naivitatea mea dezbracă oamenii de răutate
și mi-am zis ,,s-o mai păstrez, o fi de folos cuiva..."

acum însă
cunosc atât de bine aceste plecări
încât
cu ochii închiși ating clanța ușii
care
rece mi se lipește de mâini

știu
știu
știu

mereu ai vrut să-mi spui să mă întorc
mereu însă ai tăcut

dar acum
de ce tocmai acum
de ce totul s-a inversat

de ce
acum nu mai rămâi
în urma mea
ci în spatele tuturor ușilor pe care le deschid?

 

© Luminița Amarie