nimic mai mult decât eternitatea
Dar oare de ce
până acum
nu am învățat încă să ne măsurăm clipele?
rămâne în urmă
mereu va rămâne în urmă
urma
nu durerea
nu regretul
nu lacrimile
Acestea toate se desprind de noi și iau forma amintirilor
Se camuflează și devin
precum niște haine
vechi dar
care sunt bune de îmbrăcat
pe vreme rea
rămâne în urmă
cenușa singurătății asumate
golul nesfârșit e înfiorător
abisul care nu poate fi
nici cuprins
nici vindecat
este
lipsa ta din tine
Căci dacă nu știi să-ți prețuiești clipele
omule,
în van ai strălucit pe cerul pământului.
© Luminița Amarie
