Fericirile

Mie nu-mi poate lua nimeni fericirile
Fericirile mele sărace și bizare
Fericirile mele seci și blânde
Fericirile mele simple și transparente

O, sunt atât de mândră
Atât de trufașă
Mie nimeni nu-mi poate lua fericirile

Cine ar vrea să se bucure de ceea ce eu trăiesc
Cine ar dori să aibă nopțile mele
Cine ar dori să aibă
frământările mele
cu gust de extaz
Cine ar vrea fericirile mele înspăimântătoare
care trăite îți împresoră
cristale de sare pe răni
apoi din răni crește nalba veșniciei

Nu, nu, nimeni nu-mi poate lua mie fericirile

Aceste rădăcini care cresc în mine
și seacă
și renasc
și seacă
ori de câte ori seva acestei vieți mă îmbată

Cine ar vrea să trăiască fericirea de a plânge
Cine ar dori să trăiască fericirile care au foame de tăcere
Fericirile care nu costă nimic
Care sunt aruncate la gunoi
Cine ar vrea să trăiască
niște fericiri uzate
pline de pete
ferfenițite de așteptări

Nimeni, dar nimeni nu-mi poate lua mie fericirile

Fericirile mele simple și mici
Fericirile mele întunecate și distante
Fericirile mele trecute cu vederea de lumea mare



Sunt fericită!
Sunt fericită!
Sunt fericită!
nimeni n-ar vrea
fericirile mele făcute din tristeți.





© Luminița Amarie