O să vină frigul și gurile noastre
vor
deveni aburi văzuți de departe
de
Deasupra trenurilor din neant
O să plouă
grindină
piatră va cădea peste noi
Striviți,
ne va rămâne doar să ne privim în ochi
dar ochii ne vor fi plini de pământ
Foc și tăciune va cădea peste miriștea albă a sufletului
Atunci vom plânge
dar în zadar vor fi și lacrimile
Și noaptea va veni
Și ziua va veni
Toate vor trece peste noi
Nimicindu-ne
Devorându-ne
Ucigându-ne
deveni aburi văzuți de departe
de
Deasupra trenurilor din neant
O să plouă
grindină
piatră va cădea peste noi
Striviți,
ne va rămâne doar să ne privim în ochi
dar ochii ne vor fi plini de pământ
Foc și tăciune va cădea peste miriștea albă a sufletului
Atunci vom plânge
dar în zadar vor fi și lacrimile
Și noaptea va veni
Și ziua va veni
Toate vor trece peste noi
Nimicindu-ne
Devorându-ne
Ucigându-ne
Și în tăcerea acestor dureri
care poartă numele viață,
neștiutori, spunându-ne că așa trebuie să se întâmple,
ne vom iubi.
© Luminița Amarie
