Se rup prăpăstii, cad în gol imperii
De nicăieri vin îngeri blestemați
Să-și umple sufletul cu mila morții
Să nu privească ochii din ferestre
Ce sfâșie din carnea frăgezită
A sfinților ce locuri icoanelor nu-și au
Să-și umple sufletul cu mila morții
Să nu privească ochii din ferestre
Ce sfâșie din carnea frăgezită
A sfinților ce locuri icoanelor nu-și au
Se roagă mame să-și primească pruncii
Cu mâinile curate rugăciunea
Șiroaiele de larvă-ncremenite
Stau apărând cu nesperată teamă
Bătăile de inimi din izvoare
Ce clocotesc în hăuri de argint
Azi nimeni nu cunoaște drumul Crucii
Au inventat cu toții mâini de lemn
Stau speriați străjerii de lumină
Cu lăncile de sânge-nfrigurat
Spunându-și ruga frântă
Uitând c-au existat
© Luminița Amarie
