Doar chipul tău îmi pare o poruncă,
Icoana mea: îmbrățișați și goi.
Desigur că-i murdară crucea noastră,
Desigur că ne ninge purpuriu,
Spun unii fără glas: "știți, lumea voastră,
E azi vândută." Ah! E doar pustiu!
Nici nu mai caut taine, mi-e totuna,
Te pot iubi în taină și-n sicriu,
Acest pământ rănit ne-ntinde mâna,
Ne cheamă-n el, doar miezul lui e viu.
Putem pleca oricând, eu fără tine
Nu sunt nimic, aștept dar să murim.
Sunt ca un tren pe câmp, dar fără șine,
Ne naștem doi, vreau unul să sărim.
©Luminița Amarie
painting: Irina Karkabi
