Stare de piatră

a venit la mine cineva
pe care nu știam
cum să-l fac fericit
eu eram o femeie
el era o apă neagră de adâncă
pentru că eu în mine mereu am știut că pot fi un motiv
am deschis brațele și am sărit
de-atunci mă chinui să-l îmbrățisez adânc
dar nu-l mai pot găsi
căci întunericul lui este acum înlăuntrul meu
și doar el poate să vadă lumina


acum am atins stâncile
o fi el
nu, nu, eu sunt.



© Luminița Amarie