Mai e pe undeva, un chin ce-apasă,
Precum un con uscat în bradul viu.
Vreau să m-aștepti, vreau să așterni lumina
În casa ta, ce casa mea va fi,
Străinilor din jur, să fiu străina,
Ție să-ți fiu sub văl. Voi răsări!
Port simpla cruce, albă, port seninul,
Azi redevin un pas, mult așteptat.
Vezi, am ajuns să îți înlătur chinul,
La dragostea ce-ți duc m-am închinat.
Și te vedeam, erai în zarea care
În fața mea mereu se arăta,
A trebuit să plâng, să am răbdare,
Credeam și am știut a aștepta!
Port crucea noastră, simplă-mpărătească,
O port prin legi ce scrise sunt în stânci,
Și în splendoarea ta dumnezeiască,
Vreau azi să m-aștepți, din pâinea ta să-mi frângi.
© Luminița Amarie
