de a-ți scoate pantofii
afară se aude noaptea
singurul loc lipsit de singurătate e
acum în cercul îmbrățisării noastre
cad liber
se aprinde sistematic o lumină
deasupra lumii
care apoi dispare fără urme
se chinuie triștii pământului
în paturi largi ca o Sahară uitată
să adoarmă
dar cui să-i încredințezi
noapte de noapte
viața ta
ca să poți adormi liniștit?
© Luminița Amarie
