clipa lui
ziua lui
din anul de piatră de munte
"ce este sus este și ceea ce este jos"
pământul din ochi
cerul din inima Crucii
în depărtarea așezământului în care se afla acum
sufletul îi era respirat de
Înălțimea zborului
dacă un nume i-ar trebui dat
să-i spunem
vulturul clipei cea care l-a așteptat
în trecerea trenului din taina locului
bisericii de lemn
ascunsă ochiului care nu vede apa
și inimii care nu cheamă pacea
pe toate le-a văzut cu ochii mei de astăzi
"ce este jos este și ceea ce este sus"
absorbit de înaltul din pașii spre
aerul stâncilor
știa că niciodată nu e singur
și a spus
plutea inima lui pe frunze de argint
în treacătul acela aripile noastre s-au întâlnit
și nu a fost zbor
nu a fost îngemănare
nu a fost nici chiar o plăsmuire
a atâtor așteptări
ci
doar sângele în goana lui
și-a întâlnit ființa matcă
momentul devenit eternitate.
© Luminița Amarie
