O, tu, arbore al ochilor meiDă-mi lumina verdelui senin
Tu, ființa mea stelară, cer luminat de aripi
Coboară în inima mea, astâmpără-ți setea și dormi
Corolă neagră de săgeți Asupritoare patimi
Dă-mi durerile tale, ploaie de viață aducătoare
Tu, veșnică lumină a ochilor singuri
Vino la masa aceasta și gustă din pâinea pământului meu
Vino la masa aceasta și bea din apa fântânilor mele
Mâinile tale așază-le pe cânepă Lasă-ți picioarele în roua munților mei
O să fac patul tău
O să dau drum liber cailor
Vântul va veni și va mângâia
Obosită fruntea ta
Trupul tău în abur va cădea
Căuș iubirii va deveni casa noastră
Dor în piele
Pironi de zăpadă se înalță iată, deasupra locului nostru
Flăcări, suflete de dincolo ne vor acoperi pereții
O, tu, lacrimă a ochilor mei, tihnă pasului tău
Căci ai ajuns acasă.
© Luminița Amarie Alte poeme
