S-a îmbrăcat mireasă azi livada-
Să te întorci, aș inventa eu căi,
Pe care să revii precum lumina,
Care-și revarsă zilnic seva-n noi,
Pământul viu ți-a înălțat tulpina,
Să te întorci coroana mea de ploi!
Privirea ta, culoarea mea senină,
Curajul tău de-a fi un muritor-
Parcă te văd. Ființa mea velină,
Făceai din moarte viața ta ușor .
Vezi, sfântul meu, cum picură scânteia
Din ceara-n care pur ai adormit,
M-aș fi născut doar pentru-a fi femeia
Ce trupul tău de vânt a zămislit.
Dar tu te naști. Renaști cum ai murit.
©Luminița Amarie
