Se adună mistreții Încep să scobească liniștea
Ecoul turlelor desparte pământul
Iar singurătatea...
Humă cleioasă și stearpă
Copacii nu cresc la umbra
Marilor iubiri
Ci înfloresc și iarna
Am să-ți spun acum
De ce simt cum durerea
Coboară mereu în tălpi
De ce nu dau de apă
Am să-ți spun
Cum m-a divinizat un demon
Îl iubeam pentru el
Niciodată pentru mine
A plecat pentru mine
Niciodată pentru el.
© luMinIȚa aMArie
