Acum un poem de dragoste
O luntre luminată de lumina dorinței
Acum
Ți-aș spune să lungești această clipă
Când îți împarți căușul mâinilor
cu
rotunjimile trupului alb care iată
ți se dăruiește ca o gutuie unui anotimp necopt
Trupurile iau forma suspinelor
Să mă rup de mine
Să privesc la noi ca la un tablou pictat de îngeri sidefii
Să privesc la dragostea noastră
Ca la o încoronare de ape
unindu-se
Râuri revărsându-se unul într-altul
Mâini în mâini
Să închidem ochii
Și să vedem
Lumina
© Luminița Amarie
