Am visat și eu la o mare iubire. O iubire din aceea care
te cuprinde pe neașteptate. O iubire în care intri ca într-o
îmbrățișare, care nu te mai lasă nici să respiri fără ea, care te aruncă
în niște brațe viguroase și te duce... pe laguna albastră.
Mă așteptam mereu să apară pe nepusă masă, să mă surprindă când mă plimb
sau imi fac cumpărăturile, desigur, ideal era să-l întâlnesc când mă
plimbam prin ploaie. Am visat și eu ca orice copilă la o fulgerătoare
privire, la un trandafir (mai degrabă sălbatic), la un te iubesc
privindu-mă cum dorm, la o plimbare pe malul lacului, la un inel, la o
noapte de dragoste cu ochii în lacrimi, la rochia albă, un puști care
să-i semene, o mânuță mică agățată de mâinile noastre, o grădină, Bach
și apă rece. Desigur că ignoram facturile și tot restul.
Nu. Nu s-a întâmplat deloc așa. Cel puțin nu în ordinea asta.
Au trebuit multe plimbări, multe ploi, și multe cumpăraturi de una singură ca să înțeleg că până la urmă iubirea nu se întâmplă așa, nu e ca-n filmele alea pe care eu le văzusem prin copilărie sau poveștile pe care le-am citit. A fost greu, al naibii de greu, a fost dezarmant și trist, de neimaginat dar am reușit. A trebuit să trec și eu prin siropul marilor iluzii. Ca apoi, când poate timpul mi-a dat un bob de înțelepciune, poate de fapt o adiere că la un bob este greu de ajuns, să-l întâlnesc, ba nu, mai degrabă să-l descopăr pe el, nu imaginea acestei iubiri ci esența ei, în mine. O să credeți că filosofez, că bat câmpii sau că scriu și eu ceva banal, ei bine credeți ce vreți dar mie așa mi s-a întâmplat.
Am reușit să înțeleg că iubirea e mai mult decât atât, că e de fapt mai multă suferință, că uneori doare, că este chiar sacrificiul suprem și că nu este la îndemâna tuturor, că deseori trebuie lăsată să plece, că nu vine niciodată când vrei tu, că nu-ți aparține, că nu este spectaculoasă si strălucitoare, că nu aduce flori (cel puțin nu așa cum visam eu) nu te acoperă cu pietre vii (a se citi prețioase) sau alte artificii, nu te cuprinde până la sufocare și nu-ți mai dă voie să fii tu (uneori credem și vrem să aparținem!) ci iubirea, iubirea aceea adevărată, iubirea aceea căreia îi trebuie timp, mult timp să se arate, să spună te iubesc, să vină, să ajungă, să rămână, din când în când să mai plece dar mereu să se întoarcă, iubirea aceea la care eu visam este simplă, umilă și eternă.
Și din toate astea au rămas valabile puștiul, Bach și apa rece. Facturile oricum veneau.
Au trebuit multe plimbări, multe ploi, și multe cumpăraturi de una singură ca să înțeleg că până la urmă iubirea nu se întâmplă așa, nu e ca-n filmele alea pe care eu le văzusem prin copilărie sau poveștile pe care le-am citit. A fost greu, al naibii de greu, a fost dezarmant și trist, de neimaginat dar am reușit. A trebuit să trec și eu prin siropul marilor iluzii. Ca apoi, când poate timpul mi-a dat un bob de înțelepciune, poate de fapt o adiere că la un bob este greu de ajuns, să-l întâlnesc, ba nu, mai degrabă să-l descopăr pe el, nu imaginea acestei iubiri ci esența ei, în mine. O să credeți că filosofez, că bat câmpii sau că scriu și eu ceva banal, ei bine credeți ce vreți dar mie așa mi s-a întâmplat.
Am reușit să înțeleg că iubirea e mai mult decât atât, că e de fapt mai multă suferință, că uneori doare, că este chiar sacrificiul suprem și că nu este la îndemâna tuturor, că deseori trebuie lăsată să plece, că nu vine niciodată când vrei tu, că nu-ți aparține, că nu este spectaculoasă si strălucitoare, că nu aduce flori (cel puțin nu așa cum visam eu) nu te acoperă cu pietre vii (a se citi prețioase) sau alte artificii, nu te cuprinde până la sufocare și nu-ți mai dă voie să fii tu (uneori credem și vrem să aparținem!) ci iubirea, iubirea aceea adevărată, iubirea aceea căreia îi trebuie timp, mult timp să se arate, să spună te iubesc, să vină, să ajungă, să rămână, din când în când să mai plece dar mereu să se întoarcă, iubirea aceea la care eu visam este simplă, umilă și eternă.
Și din toate astea au rămas valabile puștiul, Bach și apa rece. Facturile oricum veneau.
© Luminița Amarie Scrisori albe
19-10-2013, 12:13 am
