Mi-e frig și parc-aud cum plânge-un vers,
Te-aș săruta să pot trezi în tine
Aceeeași nebunie-același mers.
Vezi tu, azi chinul vieții ne doboară,
Speranțe ducem toți la amanet,
Doar pașii tăi azi pot să mă mai doară
Și un refugiu-n care sunt poet.
Sărut azi umbra pașilor tăcerii,
Credeam că pot să scriu pentru-a muri.
Iubitu-ne-am în taină ca stingherii,
Sub pașii tăi mă zbat pentru-a trăi.
Sărut icoana-n care pironită
E umbra ta și-atâtea amintiri,
Mă simt ca o fântână gârbovită,
Dar nu te-aș scoate-n pururi din simțiri.
© Luminița Amarie