Iubite, hai să ne-aruncăm prin ploi,
Doi îngeri pali cu inima de sare.
Pe umeri să ne-adoarmă câte-un vis,
Împreunată clipa să ne fie,
Secundelor să le lăsăm în scris
Această ploaie - parcă o vecie.
Și să ne plouă cu mărgăritar,
Pe-alocuri fulgere să ne-nconjoare,
Ne-om face dintr-un strop agheasmatar,
În zi de post, să-mi fii o sărbătoare.
Nu am să-ți cer vreo rază de lumină
Și n-am să judec, poți oricând pleca.
Pe lumea asta teama ne dezbină,
De-aceea eu, în veci nu te-aș blama.
Pe chipurile noastre-mprăștiate,
Ca marmura ce poate lacrima,
S-adoarmă riduri vechi, indoliate,
Ne fie ploaia mir, ca o perdea.
Hai, vino dar, știi, ploaia ne așteaptă;
Ce dacă ninge-n marte și-n april ...
Eu mă declar mirată și inaptă,
În fața ta și-a ploii - un copil.
© Luminița Amarie
