Nebun de tine, tac, și-n mine-un fulger -
Mi-aduce-aminte: sunt, căci te-am iubit.
Prin hanuri vin călăii să mă-nhațe,
Dar eu le cer să-mi toarne-n cană vin.
Port umbra ta, tu dormi la mine-n brațe,
În inimă înfiptă - ca un spin!
Strig cerului să-mi dea înc-o pedeapsă,
Să mă adoarmă, să nu mă trezesc,
Și de-aș muri, rămâi a mea sinapsă,
De dorul meu și zeii se uimesc.
Pustiu și trist, hoinar, dar plin de tine,
M-aș lua de piept cu însuși eul meu.
Zadar îmi ești și focul cel din vine,
Tu, răul meu cel bun, tu abis greu.
© Luminița Amarie
