Îmi este frig deodată
Și nu știu unde să găsesc
O casă cu porțile deschise
De-ar ști tata că am aflat adevărul
Despre oamenii de pământ
Ar fi el cel mai trist pământean
Dar mama continuă să-i spună
Cât de frumoasă-i fiica lui pierdută
Acoperindu-i ochii cu cenușa
Aleasă din hârtiile pe care scriu
Poemele ultimului drum
Iar el pentru că o Iubește
Crede și nu se îndoiește de ea.
Luminița Amarie
