Vino
Am divagat prin milioane de secunde
Mi-am închipuit lumea ca pe un Rai
iluminat de zăpada ploilor de Mai
Am mulțumit mereu pentru nimic
Am ascultat simfonii glaciale
Mi-am încropit mâinile în carnea pieptului tău
fraged ca o pâine caldă
Mi te-am imaginat ca fiind cel mai sacru abis
Am trădat toate îndrăgostirile
mereu fără tine
Am adormit ultima
Am citit toate iubirile lumii
Am visat mult
Nu am trăit niciodată
Vino
În mine răsună o muzică vie
Din corpul meu flăcările zboară năluci îmbrăcate în alb
Mereu în căutarea ta
Mereu privită de orbi
Vino
Îți atinge chipul
Te voi privi cum nici nu știi
Te voi iubi cu toată sălbăticia îngerească a ființei
Dar nu-ți voi cere să rămâi.
© Luminița Amarie
