Mai bine să nu știi

Iată a venit clipa
momentul în care eu nu mai știu cum să fac să mă găsesc
prin minele
despărțitoare
prin prăpastia luminii
dar mai ales în tine

Ai zăvorât ușa
Ai bruscat Izvorul
Ai trădat tăcerile pustii...


unde ești?


în aceste bucăți de fum
negru
îmi înnegurez trupul
poate așa nu mă vor recunoaște lăsându-mă
să trec granița marilor
Adunări iluzorii

Mă vor primi poate la masa lor
Voi bea și voi mânca din
bucatele
lor
Precum un trădător de lacrimi
voi îmbrăca haina de la tine
și îți voi rosti
numele ca pe un toast

Tu

Tu mereu vei fi în capul meselor
Tu mereu vei fi neînceput
Tu mereu vei crede c-am plecat

Mai bine să nu știi.




© Luminița Amarie