prin minele
despărțitoare
prin prăpastia luminii
dar mai ales în tine
Ai zăvorât ușa
Ai bruscat Izvorul
Ai trădat tăcerile pustii...
unde ești?
în aceste bucăți de fum
negru
îmi înnegurez trupul
poate așa nu mă vor recunoaște lăsându-mă
să trec granița marilor
Adunări iluzorii
Mă vor primi poate la masa lor
Voi bea și voi mânca din
bucatele
lor
Precum un trădător de lacrimi
voi îmbrăca haina de la tine
și îți voi rosti
numele ca pe un toast
Tu
Tu mereu vei fi în capul meselor
Tu mereu vei fi neînceput
Tu mereu vei crede c-am plecat
Mai bine să nu știi.
© Luminița Amarie
