Nu știu de ce nu pot inventa și eumetafore la modă
se poartă poezia rece
reală și țipătoare
ca o femeie beată plină de mușcături
pe sâni și pe
coapsele galbene de la fum sau
alte înțepături
fardată strident cu urme de ruj pe dinți
care atrage cu ceva dar nu cu
feminitatea
se cere poezia care
trezește și îndreaptă cumva pantalonii domnilor trecuți de vârsta floriilor
și care face să strălucescă lentilele de contact (colorate) ale femeiuștelor cu părul... tot colorat
se cere poezia matură care îi face pe adolescenți să descopere anatomia vulgară a unui despuiat
în miez de noapte
pe muzică hard (că doar blues-ul e demodat...)
și băuturi ieftine
care
să-i facă să trăiască experiențe decisive în
extaz și revelații de surogați
nu știu
de ce/ de ce/ de ce
și mă chinui să fiu și eu în rând cu poezia ,,cerută pe piață"
să fiu și eu un om
care scrie poezie despre mucuri de țigară și dopuri de sticle ruginite
și alte modalități despre
libertatea de a
te demoraliza
mie nu-mi iese niciodată nimic mai mult decât un
perimetru îngeresc în care
bărbatul și femeia fac un t o t
și nu reușesc să stilizez acest totem
să-l scriu
ca și cum
tâșnește sânge din găoacele cu viespi
și
țopăie șobolani prin
cavourile de piatră vie
(asta ca să creez imaginea care se caută)
decât scriind despre
moarte
ca despre înviere
despre iubire
ca despre
o apă rece și limpede
Deci
îmi spune și mie cineva
doamnelor
domnilor
cum se scrie o poezie... bună?
L.A.
