.jpg)
Și ai apărut și am apărut
s-au deschis ușile acestei înmormântari în sine
și am crezut că putem fi vii
dar ochii oamenilor au început să ne
vadă
și să ne hărțuiască tăcut
și mâinile s-au unit gândurilor care erau ca niște vagoane de tren amestecate
cu pasageri care
se căutau
și am tăcut
și ai tăcut
ne-am urât
ne-am iubit
ne-am trădat
ne-am iertat
apoi am plecat amândoi în căutarea celuilalt
eu nu știam că ninge primăvara
tu nu știai că eu sunt a ninsorilor
și m-ai vrut
și m-ai căutat
și m-ai strigat
și m-ai blestemat
apoi m-ai iubit și atât
eu plec mereu
© Luminița Amarie
