Ne pleacă trupul în Pământ.
În ochi porți rupere de nori,
Din tine pasc mioare flori.
Te duci, topit într-un ecou,
Să îți faci pat într-un cavou.
Se-ntorc către odihnă morți,
Zăvoare vii se pun la porți.
E tulbure. Azi ploaie nu-i!
Cărbunii ard durerea cui?
Un singur om a mai rămas,
Privește-n gol. E cui urmaș?
............................................
Când bate clopotul de vânt,
Ne-așteaptă cine în mormânt?
© Luminița Amarie Alte poeme