Aerul palmelor

Mi-ai spus odată o poveste
despre fluturi
în mâinile tale ca o oglindă
aveai un chip
cred că era al meu
te priveam măsurându-ți
fiecare mișcare
cântărind aerul pe care mi-l dădeai cu fluturi era aerul
respiram amândoi unindu-ne
într-o clepsidră de apă
am ascultat povestea ta
am respirat aerul tău
apoi, știm bine că fluturii
nu trăiesc decât o zi
te priveam din palmele tale
povestea se sfârșea
Îmi amintesc mirarea ta când
cu mine se întâmpla o lumină
Nu-mi amintesc de mine
Pesemne că trăiam metamorfoza

.......................................................




© Luminița Amarie