Stare XIV

Mirarea mea se-adaugă beției
Cu care te privesc înălțător,
Te-arunc în mreaja neagră a furiei
Din orice hău răsari nemuritor.

Nu mă întreb de ce te caut noaptea,
Când neguri curg pe-aripi de cucuvea.
În ochii tăi ca via plânge moartea,
În timpul tău nu intră nimenea.

În lupta mea târzie cad medalii,
Sub pașii tăi, flori albe-au răsărit.
Te-nchin în sfânta ziuă de Rusalii,
De n-ai fi fost eu tot te-aș fi iubit.


© Luminița Amarie