Aș fi vrut să-ți scriu că am obosit
Dar, dragul meu...
Ce rost au scenetele ieftine în fața unei mari iubiri?
Se aseamănă aparent unor
puncte suspendate precum țurțurii de flori
dar nu sunt decât picături de ploaie
Stătută și clonată de himere
Cum să nu-mi amintesc de noi
când...
Umerii mei continuă să tremure
Cresc migdalii pe boabele lor
Atingerea ta prin gândurile mele
O bătaie de aripi
O Trezire a simțurilor din pământ
Iubitule, în Moldova soarele topește lumina
Eu scriu poeme pe bordurile Senei
Alerg pe străzile orașului umbrelor
Uneori plâng amintindu-mi că mă aștepți frumoasă
Iar eu
Eu nu mai vin din mine.
© Luminița Amarie 