Nu s-ar trezi amurgul, cai în tropot
Să-mprăștie pe răni doar foc și sare.
De parcă n-am muri decât o dată,
Azi ura ne zvâcnește în artere,
Am limpezit văzduhul, dar o pată
Ne-aruncă în clepsidra cu himere.
De parcă știe lumea asta toată
Ce-nseamnă o iertare, ce-i pământul,
Străini de toți, noi ne-am ferit de gloată,
Tot unul altuia săpându-ne mormântul.
De parcă aș pleca, îți spun cu lacrimi
În ochii ce doar vânt au adunat,
De-aș ști că mor acum - un rob în patimi,
Că te-am iubit, mi-e singurul păcat.
©Luminița Amarie
