Copacii goi sunt namile în vânt.
Aleargă cerbi, și-adună lupii șatra,
Mi-e dor, azi dorul meu e mut și crunt!
Iubitul meu cel mult plecat din lume,
Vreau iarna asta să-ți aduc în dar,
Un murg de foc ce poartă al tău nume,
Să te salveze și să-ți fie har.
Aș vrea să-ți plâng, să-ți plâng precum icoana,
Miracolul luminii să-mplinesc,
Pe fruntea ta de mirt, să fiu coroana,
În carnea ta de cedru să-nfloresc.
În mine cred că ninge, simt în suflet
Un vuiet gol, pustiu, nestăvilit,
De trupul meu s-ar liniști din umblet,
Aș fi cel mai frumos nefericit.
© Luminița Amarie