De păsările fier ar deveni,
Ne-am adânci în lut (ar spune unii),
Noi însă din pământ am răsări.
De lumea asta fadă și pustie
Ne-ar îmbrăca în zale și-am muri,
Din cuibul nostru mic, doar o făclie
Ar rupe lanțul, fiindcă ne-am iubi.
De mâine s-ar preface-n amintire,
Și corbi în cioc cu-n trăsnet ne-ar zdrobi,
Tu-mi vei rămâne veșnica psaltire
Ce doar cu o privire m-ar slăvi.
Și dacă Dumnezeu mi-ar rupe drumul
Ca niciodată să te întâlnesc,
Din carnea mea se va alege fumul,
Și tot în tine am să locuiesc.
©Luminița Amarie
If the window of the world, now, would be shut,
if the birds, iron would become
we were deep in clay (some would say)
but even from the ground we'll rise again
If this world, empty and bland,
would put on us iron links to die
from our little nest land, just a lamp
would break the chain; each other we still love
If tomorrow’s day would be just memory
and ravens would hit us in the core as lightning
you will forever remain my psaltery
that with just a look would glorify me
And if God my way would break
as if I’d never meet you
my soul would be as breath
and even so I’ll live within you
Translation-Elena Buzatu – Overwhelming December