Meu.
În casa mea e la fel de curat,
Precum atunci când mi-ai dat piatra aceea roșie
În dar.
O port și acum-
Cu ea îmblânzesc umbrele
Care mă trec și întunecă fereastra.
Un cântec de leagăn aud în fiecare noapte,
Închid ochii cu frică, apoi îi deschid cu tristețe.
Din oaspete, ai devenit părtaș la drumul pietrei din mâini către inimă.
© Luminița Amarie
