Întreaga mea ființă, înlăuntrul ei.
Pentru că nu știu ce înseamnă uitarea,
Merg pe câmpul cu spini unde te-am cunoscut.
Dansez cu tălpile goale în brațele care mi le imaginez fiind ale tale.
Sângele va înroși spinii și vor apărea lumii precum trandafiri sălbatici.
Pentru că glasul meu s-a stins de atâta tăcere,
Îmi fac loc în inima ta, fără ca tu să știi.
De acolo te chem pe nume și tu în fiecare noapte
Vii acasă.
Pentru că nu am spus te iubesc nimănui niciodată
Noaptea, intru în căușul palmelor tale-
Tu îți spui rugăciunea, apoi privești pe fereastră.
Fără să știi cine sunt, îmi spui
Și eu te iubesc.
Pentru că lumea te doare și inima obosește uneori,
Mă cuibăresc în taina ta și atunci nimic nu te mai poate atinge.
Tu spui că nu ești singur niciodată,
Dar nu știi că eu sunt singurătatea ta.
Eșarfa aceea albă, pe câmpul cu spinii sângelui,
E semnul ce îl lasă apa pe uscat.
©Luminița Amarie
