Cărțile mă așteaptă în toate ungherele casei.
Foile, caietele, creioanele, amulete și pietre adunate
din locurile peste care am trecut.
Luna, luna este atât de frumoasă în noaptea aceasta
Încât iarăși plâng.
Durerile lumești mă adâncesc în mine.
Pacea mea e din ce în ce mai luminoasă.
Precum o fâșie de zăpadă pe câmpul proaspăt arat aburind.
Durerea mea e vie, Doamne, al meu Dumnezeu.
Dar toate vin de la Tine. Pe toate le primesc.
Suferința pură e curăție veșnică.
De la Tine vin tristețile mele.
De la Tine vine fericirea mea.
Doar că eu pe toate le primesc cu bucurie și le
Simt cu durere.
©Luminița Amarie
