Caut

Se lasă un întuneric nou
peste oraș
Mâini în mâini jertfesc atingeri
topindu-se în
albul aceste veri
mai tristă și frumoasă
ca niciodată
Emoțiile fierb în pahare care se așteaptă golite
Muzica sensurilor în fiecare surâs
Prea multă gălăgie, suflete al meu!
Nu pot să plâng
Nu pot nici să mănânc [aluzii la stele]
Am scris și m-am privit scriind
Niciodată nu am fost aceeași ființă cu mine
Mă mir și-acum cum de
mă regăsesc
fără să știu cine sunt.




© Luminița Amarie                                            Alte poeme