my hands have aged
since your hands have not touched them
my eyes have lost their light
the passersby gently look at me
sometimes with a huge regret
I see them shaking
they get my silence
as if from our eyes were born the tenderness of the naked soul
I returned, I watched
your silence spread over the world’s borders
to me you’re like the sea, and the mountains
you’re like the forests and the flights, the streams and the eternal trees
you’re like the stones and the wild creatures
but no one could replace you
I'm back, but I never ran away from us
my roads were your secrets
my tears were your sorrows
my silence was your peace
always uplifting
always to no one belonging
my bed was the void where you're diving every night
my dreams were your life beyond your clay-form
your table, your home, your light, your windows
all of them I carried in the place where
a part of your soul rests
I never betrayed you
you were always the cause for my anxieties
you fell always asleep in my thoughts
and no one, ever, has received you as much as I
I’m back, my body has become as a wound of earth
the place of your hands,
the touch, the breath, your faith
all have brought me to you
the world songs
the fragrance of the newborns
the cross of the lonely people
the dignity of those beggars
the flames of the love celebration
the joy of returning home
staying overnight in the snowfall of the soul
as if in our own realms
there where people become the spirit of what they love
I saw everything
but I was nothing without you
I’m back
I do not know how long I’ll stay
but I believe in the immortality of those who love
I brought with me the solitude
you 're not in our home today
don’t be afraid
it keeps your place.
©Luminița Amarie
translator: Elena Buzatu
--------------------------------------------------
M-am întors
M-am întors să îți spun că mi-e bine
Mâinile mele au îmbătrânit
De când mâinile tale nu le-au mai atins
Ochii mei și-au pierdut din lumină
Trecătorii mă privesc uneori cu blândețe
Alteori cu un imens regret
Eu le văd tremurul
Ei îmi primesc tăcerea
Ca și cum din privirile noastre s-ar naște tandrețea oamenilor goi
M-am întors, am privit Liniștea ta de peste hotarele acestei lumi
Te-am asemănat mării, te-am asemănat munților
Pădurilor și zborului, izvoarelor și arborilor eternității
Pietrelor și creaturilor sălbatice te-am asemănat
Dar nimeni nu te-a putut înlocui
M-am întors, niciodată însă nu am fugit de noi
Drumurile mele au fost tainele tale
Lacrimile mele erau tristețile tale
Tăcerea mea era liniștea ta
Mereu înălțătoare
Mereu a nimănui
Patul meu era golul în care tu te scufundai în fiecare noapte
Visele mele erau viața ta de dincolo de lut
Masa ta, casa ta, lumina ta, ferestrele tale
Toate le-am purtat în locul în care o
Parte din sufletul tău odihnește
Nu te-am trădat niciodată
Ai fost mereu motivul neliniștilor mele
Ai adormit mereu în gândurile mele
Și nimeni, niciodată, nu te-a primit mai mult
M-am întors, trupul meu a devenit precum o rană a pământului
Locul mâinilor tale Atingerea, răsuflarea, credința ta
Toate m-au adus către tine
Cântecele lumii
Miresmele noilor născuți
Crucea oamenilor singuri
Demnitatea acelor cerșetori
Flăcările sărbătorii de-a iubi
Bucuria de-a veni acasă
Această înnoptare în zăpada sufletului
Asemenea ținuturilor noastre
Acolo unde oamenii devin duhul a ceea ce iubesc
Pe toate le-am văzut
Dar nimic nu am fost fără tine
M-am întors
Nu știu cât voi rămâne
Dar cred în nemurirea celor ce iubesc
Am adus cu mine singurătatea
Tu azi nu ești în casa noastră
Să nu ai frică
Ea ține locul tău.
©Luminița Amarie
