Poate tăcerea

Nu am pierdut nimic;
Toate lacrimile mele au devenit bucurie-
Bucuria mea, bucuria ta, bucuria pietrelor.
Nu am uitat numele tău.
Păsări sălbatice țipă în întunericul 
Pădurilor din copilărie;
Ecoul se adâncește în inima mea-
Nu am trădat liniștea.
Am plâns la capătul neputinței din carnea trupului meu,
Am strigat pereților amintirile Zborului nostru întruchipat în tine,
Dar niciodată nu te-am vândut iluziilor.
Te-am privit plecând.
Un bun rămas din cripte răsuna-
L-ai rostit în numele meu.
Se înălța singurătatea prin ramurile brazilor;
Durere, iertare, împăcare-
Nu am pierdut nimic.
Nu am rupt niciodată din casa noastră;
Te văd plecând de când te-am întâlnit.
Tăcerea ta monahală poate înlocui frica de a iubi.
Te rog, nu întoarce privirea, tristețea mea ți-ar înflori regretul,
Și m-ai pierde.
http://luminita-amarie.blogspot.ro/p/poemele-mele.html 



©Luminița Amarie