Prea târziu

În orașul pașilor mei

Bate vântul lumina
Fâșii de întuneric se amestecă recelui
Devin săgeți
Îmi coboară pe umerii migdalați
De singurătate
Dacă fericirea ar fi o lacrimă
Aș plânge-o cu liniștea care îmi
Îngheață ritmul sângelui

Am visat o mamă
Cu o pasăre ucisă la piept.






©Luminița Amarie