Mă cântă cântecul, și-un fel de sânge,
Îmi fierbe azi în pieptul viu, de-ascet.
La ușa mea au înflorit poeme,
Pe patul meu mătasea parcă-i giulgi,
Și niște amintiri de noi, boeme,
Îmi spun din poze: ,,uită să mai plângi''!
În mine simt durerea, și în beznă,
Strivesc aripi de îngeri ce-am născut.
Păstrez și-acum sărutul tău pe gleznă,
Credeam că voi zbura, dar am căzut!
Ce-s oare-aceste umbre care umblă
Prin casa mea, prin gândul meu, prin vânt?
Un înger orb se vinde pe o rublă,
Cerându-mi să-i mai spun un vers, să-i cânt.
Să-i spun despre iubirea ca sărutul,
Să-i scriu despre cărări, despre beții,
Să-i spun de ce se-nsuflețește lutul,
Să-i spun și lui, să-i spun, de ce nu-mi vii!
© Luminița Amarie
