O să vină noaptea peste noi
Lumina se va ascunde
Ghemuită în inima unui prunc
Vor veni zile grele
Identice și mâncătoare de aripi
Muzica va fi înlocuită cu tropotul hilar al cuvintelor
Repetate
Ne vom părăsi
Ne vom arunca în mocirla depărtărilor
Vom trăda toate așteptările
Trupul nostru își va lepăda sufletul
Inima noastră se va împrumuta Himerelor albastre
Confundate cu viața
Oh, atât de multe se vor întâmpla
Atât de mult ne vom lăsa în urmă amintirile
Dar tu
Tu, ființă, vei rămâne vie
Vei asculta mereu muzica
Răsunând din negura
Cântărilor funebre de duminică
Tu vei rămâne aceeași onoare a drumurilor
Aceeași pâine caldă
Aceeași iarbă crescută în tăcerea
Satului de munte
Și dincolo de punțile de ceară fierbinte
Curgând în abisul durerilor din noi
Ne va uni
Onoarea
Demnitatea
Frigul
dar mai ales
Prietenia.
© Luminița Amarie
