Despre noi

N-am știut să te las în urmă niciodată
Ai apărut precum o salbă de lacrimi
Ca o binecuvântare simplă
Plecările tale
Tăcerile tale fără de care s-ar scufunda mileniul acesta al gălăgiilor
Ele m-au adus mereu înapoi
Această liniște impunătoare
Cuvintele tale care se aseamănă cu nimic
Care vin de undeva de departe
Care nu au fost rostite de nimeni vreodată
Nu știu, nu am știut să-ți cer să rămâi
Eu am vrut libertatea pentru tine
Ca azi, azi când nimic nu se mai întâmplă
Azi când mirarea a părăsit oamenii
Tu să te întorci ca o eclipsă
Să îmi redai fiorul și să-mi amintești că lumina nu moare
Chiar dacă îmbracă veșmintele întunericului
Tu ai apărut ca o pedeapsă
Ai dispărut în taina nopților
Și azi, mai mult ca niciodată
Apari să-mi spui că ai să pleci din nou
Pentru a zămisli în mine
prelungirea agoniei de a te iubi.



© Luminița Amarie