Mi-aș dori ca unele gânduri să nu se termine vreodată,
Să aibă continuitatea aceasta care mă rupe de tot restul lumii.
Mi-aș dori să pot pluti mai mult în oceanul învolburat al sufletului meu,
Dar mă tem că nu sunt suficient de puternică.
Pesemne că puterea ne cuprinde prea târziu,
Când nici nu îi mai folosește omului la ceva.
Nu știu de ce mereu m-am găsit pe mine în aceste singurătăți,
Nici că am căutat să aflu vreodată.
M-am născut, cred,un om împlinit.
De vreme ce singură am deschis ochii,
singură îi închid.
Mi-aș dori să pot pluti mai mult în oceanul învolburat al sufletului meu,
Dar mă tem că nu sunt suficient de puternică.
Pesemne că puterea ne cuprinde prea târziu,
Când nici nu îi mai folosește omului la ceva.
Nu știu de ce mereu m-am găsit pe mine în aceste singurătăți,
Nici că am căutat să aflu vreodată.
M-am născut, cred,un om împlinit.
De vreme ce singură am deschis ochii,
singură îi închid.
© Luminița Amarie
Dacă doriți să aveți în biblioteca dvs. cărțile publicate de Luminita Amarie, click AICI
