Liniștea păgână

Un stol de păsări albe
nu știu din ce lume
venite
S-au așezat pe o colină și au rămas tăcute
Preț de o clipă nu s-a mișcat nimic pe pământ
Vibra ceva in adâncuri dar nici azi nu am inteles daca era focul sau dacă era de fapt
inima mea
Tremurândă priveam căderea unui giulgi de ceară peste acele vietăți cu aripi
încremenite
Păsările au zburat într-un târziu
dar
liniștea lor a rămas acolo
colina s-a adâncit
în ea au început sa crească trestii și șerpi
nimeni nu știe de ce o pasăre
ciudat de frumoasă
fără nume
îi dă târcoale mereu


o fi pe undeva
în adânc
o viață tăinuită
de luceferi negri și tăcere.


Pasărea e mamă.




©luMiNițA amaRIe