Zvârcolindu-se-n prăpăstii, ochii noștri-și dau ocol,
Nu avem nici mâini, păianjeni - au țesut pe ele mii
Pânze de mărgăritare ca un leagăn pentru prunci,
Sunt ca sitele de aur, firicele de argint,
Scâncete nedeslușite, cad ecouri în fântâni,
Vin să se închine sfinții la biserica pustie,
Vârcolaci cu ochi de apă stau pitiți prin codrii reci.
Pânze de mărgăritare ca un leagăn pentru prunci,
Sunt ca sitele de aur, firicele de argint,
Scâncete nedeslușite, cad ecouri în fântâni,
Vin să se închine sfinții la biserica pustie,
Vârcolaci cu ochi de apă stau pitiți prin codrii reci.
Țes jivinele podețe ca s-ajungă la morminte,
Numai umbra mâinii tale spală mâlul din cuvinte.
© Luminița Amarie
