Stare XXI

Privești uneori în gol
ca și cum ochilor tăi le-ar crește mâini
Lungindu-se, coborând
Ar putea aduce la suprafață greutatea sufletului tău
Sufletul tău asemenea unui glob
nepământesc
Cu un miez în care
visele tale
unul câte unul
Așezate la rând, multe pedepsite
multe amânate
Așteaptă o simplă chemare
O aducere aminte
într-un întuneric apărător
O candelă aprinsă în tăcere
În orice caz cam așa se întâmplă când cazi în tine
Ca o "tăcere a mieilor"
Ca un violin pe malul unui râu
Ca un talger la priveghiul unui prunc
O muzică în adâncuri


Ca o moarte cu ochii deschiși.



© Luminița Amarie