De noi, de dor

O flacără răsare din lumina
Ce-ți cheamă adieri de dor pe chip.
Ca orbul caut frântă-n mine vina,
Sperând din umbra ta să mă-nfirip.

În piept văpăi, durerea mă asmută
Și tremur doar la gând că te-am pierdut.
Te vreau aici, în lumea mea cea slută,
Te chem, mi-e dor, dar oare te-am avut?

Genunchii ard, pe spate doarme timpul,
În palme pironit am doar trecut.
Trăiesc în van, blestem și anotimpul,
Din frunze reci am astăzi așternut.

Pe buze cântecul durerii mut,
În piept se zbat doar muguri de dorință.
Și inima în trupul meu de lut,
Se zbate în tăceri și-n neputință.

De dor, acum îți scriu poem de foc,
Nebun mi-e gândul însă te așteaptă.
O stea ce cade-n mine-și face loc,
Întoarce-te în viața mea nedreaptă.

Pe umeri, gura ta și-a avut drum,
Precum un cărăuș purtam sărutul.
De dorul tău sunt umbră și sunt scrum,
Azi, din tot ce-am avut,îmi țes veșmântul.

© Luminița Amarie

Alte poeme semnate de Luminita Amarie